Biserica

Biserica din Mădăras.

Într-o însemnare pe registrul de circulare din 1832 se face menţiunea că în Mădăras sunt două biserici: una cu hramul „Sf. Nicolae” şi cealaltă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care sunt în stare bună şi au fost sfinţite de episcopul Pavel Avacunovici.
          Ce s-a întâmplat cu biserica cu hramul „Sf. Nicolae” nu se ştie; probabil s-a ruinat şi a fost demolată. Astăzi există o singură biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Anul zidirii bisericii actuale nu este cunoscut. În inventarul parohiei Mădăras pe anul 1942, preotul de atunci Gavril Mărcuş, face menţiunea că biserica s-a zidit în anul 1740 dar nu există nicio dovadă care să argumenteze această afirmaţie. Un lucru este sigur: că biserica este foarte veche. La 1892, când s-au efectuat lucrări de reparaţii capitale la biserică, s-a constatat că peretele dinspre nord al bisericii e pe punctul de a se ruina . Dacă la acea dată peretele era într-o astfel de stare deducem că au trecut foarte mulţi ani de când a fost zidită biserica. Lucrările care s-au efectuat au schimbat radical înfăţişarea bisericii: s-a desfăcut din temelie peretele dinspre nord şi s-a reclădit; toţi pereţii au fost ridicaţi cu un metru; s-a desfăcut acoperişul şi cupola şi au fost refăcute, acoperindu-se cu tablă zincată în loc de şindrilă;  s-a dat toată tencuiala jos şi s-a tencuit din nou; s-au făcut toate ferestrele şi amândouă uşile.
          Biserica din Mădăras e în formă de cruce, cele două braţe ale crucii fiind scoase mai în afară cu câte 1,80 m prezintă în interior locul pentru cele două strane. Lungimea bisericii este de 24,80 m, lăţimea 6,50 m, înălţimea pereţilor laterali 5,10 m şi a turnului 18 m.
          Interiorul bisericii se compune din tinda femeilor, naosul şi altarul care este despărţit de sală prin iconostas făcut din scândură pe care sunt aplicate icoane din Vechiul şi Noul Testament. Biserica are o boltitură sprijinită pe pereţii laterali şi pe doi pilaştri aşezaţi în tinda femeilor. Tinda femeilor este despărţită de naos printr-un perete de scândură frumos vopsit.  În întreaga biserică pe lângă pereţii laterali sunt aşezate scaune. La început, pardoseala bisericii era din scândură, pereţii laterali erau zugrăviţi cu imitaţie de marmură iar cupola cu imitaţia cerului înstelat. În mijlocul cupolei era înfăţişat Sf. Duh. Actul sfinţirii s-a oficiat în ziua de 30 august 1953 de către P. S. Valerian, Episcopul Oradiei, părinte paroh la Mădăras fiind Popa Nichita.
          Astăzi biserica are o nouă înfăţişare: s-au făcut lucrări de pictură, pardoseala este din parchet, este iluminată electric, a fost dotată cu prapori şi odăjdii noi. În 1973 s-a efectuat pictarea Sfintei biserici în frescă de către pictorul Ion Miculescu din Bucureşti. Din punct de vedere artistic pictura realizată de pictorul Ion Miculescu se înscrie în stilul tradiţiei bizantine din ţara noastră. Are ansamblu viu colorat, armonios, cu o justă repartizare a scenelor. Pe tavanul boltit se evidenţiază importanţa personajelor: Iisus, Maica Domnului rugătoare, Sfânta Treime. Scenele de la baza tavanului vădesc o avansată ştiinţă a compoziţiei. Maica Domnului de pe bolta altarului este realizată în armonii sobre, având un profund caracter religios. Lucrarea de pictare adurat aproape trei luni şi în acelaşi an, 1973, s-a sfinţit de P. S. Dr. Vasile Coman – Episcop al Oradiei. Tot atunci s-a refăcut şi iconostasul iar biserica a fost parchetată.
Astăzi biserica se află într-o stare foarte bună. Preot paroh este, din 18 octombrie 1981, părintele Dumitru Cristea. În curtea bisericii se află o troiţă ridicată de străjerii şcolii primare în amintirea eroilor. Nu se specifică ce fel de eroi, din care război mondial şi nici numele lor nu se cunosc. Pe această troiţă stă scrisă următoarea însemnare: „Străjerii şcolii primare ridicat-au această troiţă în anul de la Hristos 1939 spre lauda Domnului şi în amintirea eroilor mădărăseni.”

Mădărasul este şi satul natal al marelui dascăl şi om de cultură Teodor Neş. Atestă acest lucru nu numai placa de marmură aşezată pe casa ridicată pe vatra casei părinteşti a scriitorului, dar şi mărturiile lui răspândite prin gazete şi cărţi. „Recuzita scenei pe care am apărut în viaţă cu scâncet de copil la 26 martie 1891 în satul Mădăras – Bihor, este simplă şi rustică...” scria Teodor Neş în „A doua carte despre OAMENI DIN BIHOR”.



Muzeu de icoane.

In satul Homorog a luat nastere un muzeu de icoane traditionale prin grija preotului care in perioada 1970-1973 a adunat peste 200 de obiecte ca : icoane pe lemn, icoane pe sticla, carti vechi, cruci de lemn, pristolnice, prapori, vesminte, ceramica veche (mai ales farfurii), stergare, mobilier satesc, ceasuri de perete, felurite obiecte de uz casnic.